Iată că avem de-a face cu încă o națiune care pare că nu știe să-și respecte marile valori. Portugalia. Și, dacă ne uităm puțin mai atent, s-ar putea să descoperim că nu suntem chiar atât de diferiți.
Vă rog să urmăriți mesajul lui Cristiano Ronaldo prin care anunță retragerea de la echipa națională. https://youtu.be/Mos8Vj2rz1I?is=2LrOgxzgW5tIFO6B
Să ascultați cum vorbește, cu câtă eleganță, cu cât respect și cu câtă emoție se desparte de tricoul pe care l-a purtat timp de 23 de ani. Să vă uitați la omul din spatele fotbalistului.
Vorbim despre un caracter și o ambiție extraordinare, despre un om care a devenit model pentru milioane de copii din întreaga lume. Un om care a inspirat generații și care a dus performanța sportivă la niște standarde greu de imaginat.
Știu că o să-mi iau hate pentru ceea ce spun, dar îmi asum: pentru mine, Cristiano Ronaldo este cel mai mare fotbalist din toate timpurile.
Am avut privilegiul să-i urmăresc cariera de la începuturile ei și îmi place acest fotbalist de peste 20 de ani. Vorbim despre o performanță incredibilă, despre un randament menținut la cel mai înalt nivel timp de peste două decenii. Cifrele din fotografia de copertă spun multe: 234 de meciuri și 146 de goluri pentru Portugalia. Recorduri istorice!
Evident, la peste 40 de ani nu mai poate avea randamentul de acum 5, 10 sau 15 ani. Ar fi absurd să ne așteptăm la asta. Dar tocmai aici ar trebui să intervină respectul. Să înțelegem contextul, să privim întreaga carieră, nu doar ultimele meciuri.
Da, au fost Pelé, Maradona și multe alte legende. Vin din urmă jucători extraordinari. Îmi place foarte mult Yamal, îl admir pe Mbappé, mai ales că joacă la Real Madrid, echipa mea preferată. Dar nu cred că îi vor egala performanța lui Ronaldo.
Și nu spun asta doar pentru talent. Yamal și Mbappé au un talent extraordinar. Dar Ronaldo a avut ceva în plus: o putere de muncă incredibilă, o disciplină dusă la extrem și o ambiție pe care foarte puțini oameni o pot înțelege. Asta l-a făcut diferit. Asta l-a ținut în vârf atâția ani.
Dar să ne întoarcem la Portugalia.
Cum poate o țară să ajungă să-și conteste atât de vehement unul dintre cei mai mari ambasadori ai săi?
Să nu uităm ce a făcut Ronaldo pentru această națiune. A câștigat Campionatul European din 2016, două trofee ale Ligii Națiunilor, a devenit cel mai bun marcator din istoria fotbalului internațional și a dus Portugalia acolo unde puțini și-ar fi imaginat că poate ajunge.
Nu a câștigat Campionatul Mondial. Așa este. Dar nici nu a avut în spate generațiile pe care le-au avut Franța, Spania, Brazilia, Germania sau Argentina. Cu toate acestea, a construit o parte importantă din istoria fotbalistică a Portugaliei.
Și atunci, de unde atâta contestare?
Sunt convins că majoritatea portughezilor îl iubesc, îl admiră și îi poartă respectul pe care îl merită. Dar există și o categorie de oameni care îl blamează, care îi caută permanent defectele și care, prin zgomotul pe care îl fac, ajung să creeze impresia că vocea lor reprezintă o întreagă națiune.
Oare nu vedem o coincidență? Nu cumva și la noi se întâmplă exact același lucru?
În România, oamenii care muncesc, construiesc, performează și încearcă să schimbe ceva sunt adesea puși la îndoială de personaje a căror valoare reală este greu de identificat. Nu sunt neapărat mulți, dar sunt foarte vocali. Și deranjează teribil de mult. Au opinii despre orice, dau verdicte despre oricine, dar rareori au înțelegerea, experiența sau performanța necesare pentru a judeca ceea ce contestă.
Din păcate, zgomotul a ajuns să fie confundat cu valoarea, iar opinia exprimată cu suficientă vehemență pare să cântărească mai mult decât o viață întreagă de performanță.
Și mai este un episod care m-a revoltat.
Felul în care antrenorul Portugaliei, Jorge Jesus, a gestionat situația lui Ronaldo, lăsându-l în afara jocului în meciul cu Norvegia, după ce îl trimisese să se încălzească, mi s-a părut greu de înțeles.
Sigur, antrenorul decide echipa. Este dreptul și responsabilitatea lui. Nimeni nu poate cere ca rezultatele unei echipe să fie sacrificate pentru un singur fotbalist, indiferent cât de mare este acesta.
Dar există și ceva ce se numește inteligență managerială, perspectivă și respect pentru valoare.
Când ai în față cel mai mare fotbalist din istoria țării tale, un om care a purtat banderola timp de atâția ani și care a oferit atât de mult echipei naționale, trebuie să înțelegi că anumite decizii au și o dimensiune simbolică. Nu este suficient să ai dreptate din punct de vedere regulamentar sau să demonstrezi că tu ești cel care ia deciziile.
Poți să fii antrenorul și să ai ultimul cuvânt. Dar poți să fii și un lider care știe să gestioneze oamenii și momentele istorice.
Mie mi s-a părut o decizie lipsită de acea perspectivă pe care o aștepți de la un antrenor al unei echipe naționale. Iar când orgoliul unui antrenor ajunge să umbrească un moment important din cariera unui asemenea fotbalist, cred că avem o problemă.
Revenind la retragere, eu mi-aș fi dorit cu totul altceva.
Mi-aș fi dorit ca Ronaldo să mai rămână la națională. Să ajungă la borna de 1.000 de goluri în carieră și să marcheze acest gol în tricoul Portugaliei. Poate într-un meci amical organizat special de Federația Portugheză de Fotbal. Poate dintr-un penalty, poate dintr-o fază de joc. Nici nu ar mai fi contat.
Să fie un stadion plin, să fie acolo copiii, suporterii, familiile, generațiile care au crescut cu el. Să fie o sărbătoare a unei națiuni întregi. Iar după acel gol, Ronaldo să iasă de pe teren pentru ultima oară în tricoul Portugaliei.
Acela ar fi fost un moment pe măsura unei legende. Așa ar fi arătat o națiune care știe să-și respecte valorile!
Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba. Ne obișnuim atât de mult cu oamenii excepționali, încât ajungem să considerăm normal ceea ce ei fac și extraordinar. Le numărăm greșelile, le judecăm ultimele evoluții și uităm prea repede tot ceea ce au construit.
Eu sunt dintre cei care îl vor admira pe Ronaldo până la capăt, cu toate calitățile și defectele lui. Nu trebuie să fie perfect ca să-i recunosc valoarea. Nu trebuie să fiu de acord cu fiecare decizie a lui ca să-i respect cariera.
Cristiano Ronaldo este, pentru mine, cel mai mare din toate timpurile. Pentru goluri, pentru trofee, pentru recorduri, dar mai ales pentru ceea ce a demonstrat despre muncă, disciplină, ambiție și puterea de a-ți depăși limitele.
Și mai cred ceva: marile valori nu trebuie apărate doar atunci când câștigă. Tocmai atunci când îmbătrânesc, când nu mai pot oferi ceea ce ofereau odinioară și când apar tot felul de contestatari, avem obligația să ne amintim cine sunt și ce au făcut.
Pentru că oamenii care au construit ceva cu adevărat merită respect. Iar cei care au avut privilegiul să-i depășească pe ceilalți prin muncă și performanță nu trebuie să ajungă să ceară recunoaștere de la cei care nu au înțeles niciodată ce înseamnă excelența.
Cristiano, eu îți mulțumesc!
Am urmărit cariera ta mai bine de două decenii și pot spune că am avut privilegiul să trăiesc o epocă extraordinară a fotbalului.
Iar pentru cei care astăzi te contestă am un singur gând: peste ani, când vor vorbi despre marile legende ale fotbalului, numele tău va fi acolo. Al lor, cu siguranță, nu.
Marile valori nu au nevoie de aprobarea celor care le contestă. Au nevoie doar de oameni care să știe să le recunoască.
Iar eu știu foarte bine ce am văzut în acești peste 20 de ani.
Cristiano Ronaldo. Cel mai mare din toate timpurile. Pentru mine, fără ezitare.
Lasă un răspuns