O perspectivă macroeconomică actuală și rolul sistemului bancar într-o ecuație care cere o analiză complexă, un plan de acțiune ferm și aplicare riguroasă.
Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene a avut recent o postare care a vizat contextul economic prezent. Textul postării îl veți regăsi la finalul articolului.
Domnul ministru Câciu abordează problema inflaționistă cu claritate, oferind o analiză bine structurată asupra ciclului economic și a măsurilor necesare pentru a combate efectele inflației asupra puterii de cumpărare. Această viziune echilibrată demonstrează o înțelegere profundă a factorilor macroeconomici și a modului în care intervențiile guvernamentale și monetare pot influența direct economia.
Una dintre cele mai importante lecții care derivă din această perioadă este nevoia de reformă și consolidare a sistemului bancar.
Subliniez această componentă întrucât am o experiență vastă în domeniul bancar, am observat îndeaproape modul în care politicile monetare și acțiunile băncilor centrale pot influența direct costurile creditării, ratele dobânzilor și dinamica pieței financiare. Sistemul bancar joacă un rol crucial în controlul lichidităților și în crearea unui mediu financiar stabil, iar măsurile adoptate până acum demonstrează necesitatea unei colaborări mai strânse între sectorul guvernamental și cel bancar.
Experiența îmi permite să înțeleg mai profund complexitatea relației dintre sistemul bancar și economie. Consider că o strategie bancară mai bine integrată, bazată pe flexibilitate și adaptabilitate, este cheia pentru a asigura stabilitatea economică pe termen lung și pentru a proteja atât sectorul privat, cât și consumatorii în fața șocurilor externe.
Cred că o colaborare strânsă între bănci, guvern și sectorul privat este esențială pentru crearea unui ecosistem financiar sustenabil care să sprijine creșterea economică și să prevină noi crize inflaționiste.
Adrian Câciu
nospoertdS17tb 5i606aAp13:2c60e6900fl7S7M8hmr1 2m9 etet2ti1fma
| Adrian CâciuCiclul electoral 2020-2024: putere de cumpărare versus inflație. Din perspectiva cerută de analiza de context, … |
·
Ciclul electoral 2020-2024: putere de cumpărare versus inflație.
Din perspectiva cerută de analiza de context, aș cataloga acest ciclu electoral ca unul al contrastelor, o perioada în care am trecut de la o inflație redusă la una istorică pentru multe economii, apoi un regres al puseului inflaționist, un tip de sinusoidă care a afectat direct puterea de cumpărare si a necesitat intervenții fiscal-bugetare sau/si monetare diverse, specifice dar și inovative.
O perioadă în care ne-am confruntat cu cele mai multe crize raportat la perioadă, de la criza pandemică la cea energetică, a lanturilor de aprovizionare sau cea provocată de războiul din Ucraina.
O perioadă în care indicatorii inflatie și putere de cumpărare au fost fluctuanti fiind influentati, în mare măsură, de factori externi și atenuati de masuri interne, etapă pe care consider ca am trecut-o cu bine.
Este mult de povestit/analizat despre această perioadă, despre cauzele puseului inflaționist care oricum urma să se exprime urmare a măsurilor de relaxare cantitativă deja existente pe piețele monetare, dar care s-a agravat pe măsură ce au apărut crizele prin însăsi schimbarea direcției de folosință a banilor in exces.
Masurile de relaxare cantitativă aveau drept scop creșterea cererii agregate în toate economiile europene, care au avut creșteri anemice în perioada 2012-2020(cu exceptia României și Irlandei) însă criza pandemică a făcut ca acesti “easy-money’’ să fie folositi pentru sustinerea ofertei agregate, ceea ce a facut previzibil un val de inflație construit pe costuri, adăugat inflației monetare care era la fel de previzibilă.
Din punctul meu de vedere, masurile de restrictionare a lichiditatilor au venit tarziu din partea bancilor centrale și este o lectie pentru viitor pentru specialiștii în politică monetară, pentru că suprapunerea celor doua tipuri de presiuni nu a condus decat la construirea unui val de inflatie mult mai mare, cu efect în cererea agregată viitoare și, respectiv în reducerea potențialul economic agregat de creștere din viitor.
Pe de alta parte, lipsa solidaritatii monetare europene și a interventiei unitare, centralizate, a dus la costuri suplimentare suportate de bugetele statelor membre, adică pe deficite ridicate care si-au gasit, la randul lor, raspunsul în presiuni inflaționiste.
Din perspectiva aceasta, as putea spune ca generațiile de dupa 2004 nu au prins o inflație în România de doua cifre, ca sa nu mai amintesc de cele din vestul Europei care nu au cunoscut o inflatie de două cifre dupa anii 1970.
A fost un șoc major, un șoc nu numai la adresa populației dar mai ales a companiilor care, în mare majoritate, nu au trăit astfel de timpuri, nu au apucat dobânzi în creștere, chiar si de două cifre la un anumit moment, pe context de cerere în scădere urmare a afectării puterii de cumpărare.
România avea o inflație de 2,6% în 2020, în 2021 se dublase, ajungând la 5,1%, în 2022 a ajuns la 13,8%, iar din 2023 a început trendul descendent, la început la 10,4% la final de 2023, în prezent fiind de 5,4%, urmând ca la final de 2024 să avem în jur de 4%.
Tocmai de aceea, cunoscând și anticipând efectele acestui val de inflatie asupra puterii de cumpărare, strategia noastră, a celor din Partidul Social Democrat în zona guvernamentală, a fost aceea de a acționa gradual, în trei etape, în perioada 2022-2024, etape pe care le-am anuntat în mai multe rânduri și anume:
2022-anul compensării pierderii de putere de cumparare;
anul 2023-anul stabilizării puterii de cumpărare; anul 2024, anul creșterii puterii de cumpărare.
Actiunile au fost diferite, pentru că și inflația se resimte și afectează diferit puterea de cumpărare.
Iar daca ne uităm la datele statistice, la o inflație cumulată în jur de 35%, vedem următoarele:
a. salariul mediu net a crescut cu 43%, de la 3620 lei la 5176 lei un plus de 10 puncte procentuale peste inflație;
b. salariul minim brut a crescut cu 66%, de la 2230 lei la 3700 lei, un plus de 31 de puncte procentuale peste inflație;
c. pensia minimă a crescut cu 60%, de la 800 lei la 1281 lei, un plus de 25 puncte procentuale peste inflație
d. Pensia medie a crescut cu 55%, de la 1450 lei la 2252 lei și va crește până la 2761 lei din septembrie 2024, ceea ce înseamnă o creștere medie de 90% față de nivelul din 2020, respectiv 55 puncte procentuale peste inflație.
La finalul acestui an, putem trage concluzia clară că puterea de cumpărare reală a crescut în acești ani, deși vor fi multe voci care vor spune ca se putea și mai mult sau și mai bine.
O să spun două lucruri la final celor care critică modul de acțiune din această perioadă:
1. planul în trei etape promis la intrarea la guvernare s-a îndeplinit, iar în prezent puterea de cumpărare este net superioară inflației cumulate;
2. Acest plan s-a aplicat fără a genera o spirală inflaționistă ci, din contră prin stabilirea unui trend de regres al puseului inflaționist.
Despre cum faci toate acestea evitând spirala inflaționistă voi povesti altădată….
Lasă un răspuns