Burnout-ul nu este o slăbiciune. Este un semnal.
În ultima perioadă, proiectul de lege privind introducerea unui concediu dedicat burnout-ului a început să capete tot mai multă vizibilitate. Dincolo de detaliile juridice, cred că este esențial să privim realitatea din spatele acestui fenomen. Burnout-ul nu este un moft și nici o problemă strict individuală, ci rezultatul unui ecosistem profesional construit pe presiune constantă, responsabilități tot mai mari și o cultură în care „a face mai mult” a devenit normalitate.
Pentru mine, burnout-ul nu este un concept teoretic și nici un subiect de modă. Este o realitate pe care am trăit-o personal și pe care am analizat-o în profunzime în cartea mea, „Generații în echilibru”. Burnout-ul apare în multe forme și pe mai multe paliere, iar felul în care este trăit diferă semnificativ de la o generație la alta.
Burnout-ul și generațiile din piața muncii
Astăzi, pe piața muncii se întâlnesc patru generații: Baby Boomers, Generația X, Milenialii și Generația Z. Deși presiunile externe pot părea aceleași, reacțiile sunt diferite.
Generațiile Baby Boomers și X sunt, din punctul meu de vedere, cele mai expuse riscului de burnout. Sunt generații care au crescut cu ideea de loialitate față de angajator, cu convingerea că munca multă și implicarea totală sunt singurele căi spre stabilitate și recunoaștere. Responsabilitatea, perfecționismul și dorința de a „ține sistemul în spate” îi duc adesea spre epuizare.
Milenialii resimt și ei presiunea, dar încep să pună mai des sub semnul întrebării sensul muncii și echilibrul viață–job. Iar Generația Z vine cu o abordare complet diferită: mai tranzacțională, mai intuitivă și, poate, mai sănătoasă. Ei au capacitatea de a face un pas în lateral sau de a părăsi un job perceput ca fiind toxic sau excesiv de stresant, fără a purta povara vinovăției.
Poate că Generația Z a înțeles intuitiv ceva ce celelalte generații învață mai greu: nu este nevoie să te consumi până la epuizare pentru a-ți valida valoarea.
Corporația – mediul unde burnout-ul se vede cel mai clar
Am peste 20 de ani petrecuți în corporație și consider că acolo fenomenul burnout-ului este cel mai vizibil. Paradoxal, tocmai pentru că vorbim despre sisteme puternice, bine structurate, oamenii simt nevoia să se implice excesiv. Preiau presiunea responsabilităților, a rolurilor multiple, convinși că „așa trebuie”.
Efectele se văd rapid: oboseală cronică, pierderea motivației, anxietate, probleme de sănătate. Uneori, poate că este bine să fii mai nepăsător. Alteori, poate că este suficient să îți faci treaba bine și atât. Nu să o duci la extrem.
De ce este necesar un proiect de lege
Din punctul meu de vedere, acest proiect de lege este necesar. Pentru oamenii corecți și responsabili. Pentru cei care ajung să muncească până la epuizare, prinși în capcana ratelor, a fricii de a-și pierde jobul și a presiunii sociale.
Cel mai mare dușman nu este întotdeauna angajatorul, ci propriul ego. Vocea interioară care spune: „Nu ești suficient”, „Poți fi înlocuit”, „Mai poți puțin”.
Relația angajat–angajator este o dinamică ce ar trebui să apese, poate, puțin mai mult pe umerii angajatorului. Există, fără îndoială, angajatori responsabili și lideri care înțeleg importanța sănătății mentale. Dar fenomenul burnout-ului este tot mai prezent, iar nu toți angajatorii știu sau pot vedea la timp ce se întâmplă cu oamenii lor.
Anul sabatic – o soluție matură, deja testată
Există companii care au înțeles că prevenția este mai valoroasă decât reparația și care oferă angajaților ceea ce se numește an sabatic. Nu vorbim neapărat despre o pauză de 12 luni. Poate fi și o perioadă mai scurtă, de 6 luni, în care omul se rupe complet de responsabilități, de presiune, de griji.
Termenul vine din agricultură și are o simbolistică extrem de puternică: pământul este lăsat să se odihnească la fiecare 7 ani, pentru a se reface și a deveni mai fertil. Exact la fel se întâmplă și cu oamenii. La un moment dat, acumularea continuă de stres și responsabilitate nu mai produce valoare, ci epuizare.
Un astfel de răgaz nu este un capriciu, ci o investiție. Angajații își pot reface echilibrul emoțional, sănătatea, relațiile de familie și cu prietenii. Angajatorii câștigă, la rândul lor, oameni care se întorc mai clari, mai ancorați și, paradoxal pentru unii, mai productivi.
De ce este nevoie de o reglementare
Am văzut numeroase situații în care angajați foarte buni, aflați în pragul burnout-ului, au fost efectiv storși de energie, iar apoi, la prima greșeală sau la o evaluare cu performanțe în scădere, au fost eliminați din sistem.
De aceea cred că este nevoie de o reglementare legală. Nu pentru a încuraja abuzul, ci pentru a veghea asupra unui proces corect, echilibrat și uman. Un cadru care să protejeze oamenii buni înainte să se rupă definitiv.
Experiență personală și un final necesar
Am simțit burnout-ul pe propria piele de două ori. La momentul respectiv, poate nu știam să vorbesc atât de clar și de apăsat cum pot face astăzi. Poate nici angajatorul nu știa ce are de făcut. Tocmai de aceea cred că un cadru legal, dublat de educație, leadership matur și soluții clare, poate schimba fundamental dinamica angajat–angajator.
Într-un final, nu este vorba despre a lua de la unii și a da altora. Este vorba despre echilibru. Despre oameni mai sănătoși, relații mai solide și organizații mai stabile.
Într-un final, este spre binele tuturor.
Lasă un răspuns