FACTS#5 – Conturile de Economii și Investiții: legea care poate schimba felul în care românii își construiesc capitalul

Un pas important pentru educația financiară, pentru investitori și pentru piața de capital din România

Astăzi, proiectul de lege privind Conturile de Economii și Investiții – CEI ajunge în plenul Camerei Deputaților, după ce a trecut de comisiile de specialitate cu vot favorabil unanim. Senatul a adoptat proiectul în luna iunie, cu 88 de voturi pentru și unul împotrivă.

Urmăresc acest proiect cu un interes aparte, pentru că el se întâlnește cu una dintre temele în care cred foarte mult: educația financiară trebuie să ducă, în cele din urmă, la investiții reale și la construirea de capital.

Iar din perspectiva mea, aceasta este una dintre puținele inițiative legislative din zona financiară care poate produce efecte importante nu doar în prezent, ci mai ales peste 10, 20 sau 30 de ani.

De la economisire la capital

Românii au învățat să economisească. Este o formă de prudență financiară pe care o înțeleg foarte bine și pe care nu o consider deloc greșită.

Problema apare atunci când economisirea rămâne singura strategie pentru viitor.

Banii ținuți în cont sau în depozite își pot păstra valoarea nominală, însă puterea lor de cumpărare este permanent influențată de inflație. Pentru obiective pe termen lung, inclusiv perioada de după pensionare, apare astfel o întrebare mult mai importantă: cum transformăm economiile în capital?

Aici cred că proiectul CEI poate schimba ceva fundamental în România.

Prin aceste conturi, fiecare persoană va putea să își construiască voluntar un portofoliu de investiții pe termen lung, folosind instrumentele permise de cadrul legislativ. Proiectul introduce două mecanisme fiscale, CEI-S și CEI-D, care permit ca impozitarea să fie realizată la început sau la retragere, în funcție de tipul contului. Câștigurile realizate în interiorul contului beneficiază de tratamentul fiscal prevăzut de proiect.

Este un mecanism care pune timpul de partea investitorului. Și aici se află, în opinia mea, adevărata valoare a proiectului.

Modelul 401(k) și lecția pe care România o poate învăța

Statele Unite au construit de zeci de ani o cultură a investițiilor pentru pensie prin instrumente precum 401(k) și IRA. Europa are, la rândul ei, modele precum ISK-ul suedez, iar la nivel european există deja recomandări privind dezvoltarea unor conturi de economii și investiții care să faciliteze participarea populației la piețele de capital.

România face acum un pas în aceeași direcție. Prin adaptarea unui principiu simplu la realitatea noastră: oamenii trebuie să aibă posibilitatea de a acumula capital în perioada activă și de a-l folosi pentru viitor.

Iar acest lucru schimbă perspectiva asupra pensiei. În loc să discutăm exclusiv despre cât va putea plăti sistemul public peste 20 sau 30 de ani, începem să discutăm și despre cât capital poate construi fiecare individ pentru propria perioadă de după activitate.

Pentru mine, aceasta este o schimbare de mentalitate extrem de importantă.

De ce mă interesează atât de mult acest proiect

Privesc CEI din două perspective.

• Prima este cea profesională. Am lucrat în banking, în business și în administrația publică și am văzut cât de important este capitalul pentru funcționarea unei economii. O economie sănătoasă are nevoie de economisire, dar are nevoie și de capital care circulă către companii, investiții, infrastructură și proiecte productive.
• A doua este perspectiva mea de investitor. Am urmărit și am folosit piața de capital de-a lungul timpului și am învățat, inclusiv din perioadele dificile, că investiția sănătoasă înseamnă consecvență, disciplină și orizont de timp.

Din acest motiv, dacă acest mecanism va intra efectiv în funcțiune în forma legislativă adoptată, îl voi analiza foarte serios pentru investiții regulate pe termen lung.

Pentru că eu cred în această formulă: investești constant, pe termen lung, iar timpul lucrează împreună cu capitalul.

Iar aici apare efectul asupra Bursei de Valori București

Poate cea mai interesantă consecință economică a unui asemenea mecanism este că beneficiarul nu va fi doar titularul contului. Dacă milioane de români vor începe să investească periodic, o parte din economiile gospodăriilor poate ajunge în instrumente financiare și, indirect, în companii. Asta înseamnă capital suplimentar pentru economie. Înseamnă investitori locali mai numeroși. Înseamnă o bază mai largă pentru piața de capital. Înseamnă posibilitatea ca Bursa de Valori București să devină și mai importantă pentru finanțarea companiilor românești.

În expunerea de motive a proiectului este identificată exact această problemă: o parte importantă a activelor financiare ale gospodăriilor este concentrată în numerar și depozite, în timp ce participarea populației la piața de capital rămâne redusă.

Așadar, CEI poate avea o dublă funcție: capital pentru oameni și capital pentru economie.

Dobânda compusă schimbă povestea

Când vorbim despre investiții pentru pensie, oamenii tind să se uite la suma lunară pe care ar trebui să o investească. Eu m-aș uita mai degrabă la timp. 10 lei investiți astăzi nu reprezintă doar 10 lei peste 30 de ani. Într-un portofoliu care generează randamente și reinvestește câștigurile, capitalul începe să producă la rândul lui capital.

Aici apare forța dobânzii compuse.

De aceea, exemplul cu „o cafea pe zi” este interesant ca exercițiu de educație financiară. La o contribuție de 10 lei pe zi, timp de 35 de ani, și o ipoteză de randament mediu anual de 7%, capitalul acumulat ar putea ajunge la aproximativ 505.000 de lei, în condițiile unui calcul simplificat și fără a lua în considerare variația randamentelor, taxe sau inflație. Cifra reprezintă puterea timpului și a capitalizării.

Un proiect bun trebuie să producă și o schimbare de comportament

Aici cred că va fi adevăratul test pentru CEI. Legea poate crea cadrul. Instituțiile pot crea infrastructura. Băncile și brokerii pot pune la dispoziție produsele. Bursa poate oferi instrumentele. Dar rezultatul final depinde de noi.

Dacă CEI va deveni doar încă un cont pe care oamenii îl deschid și îl uită, impactul va fi limitat. Dacă va deveni un instrument prin care oamenii investesc lunar, disciplinat și pe termen lung, atunci vorbim despre o schimbare structurală.

Din economisitori putem deveni investitori. Din investitori putem deveni proprietari de capital.

Știu cum arată procesul legislativ din interior

Am fost implicat în activitatea guvernamentală și am susținut proiecte în comisii parlamentare. Știu cât de ușor poate ajunge argumentul tehnic în plan secund atunci când logica politică devine mai importantă decât rezultatul economic.

De aceea am urmărit cu satisfacție votul unanim din comisiile Camerei Deputaților. Îl consider un semnal bun pentru normalitatea deciziei publice: un proiect cu implicații economice pe termen lung poate fi analizat dincolo de competiția politică și poate primi susținere largă atunci când există argumente consistente în favoarea lui. Senatul a adoptat deja proiectul cu 88 de voturi pentru și unul împotrivă, iar acum urmează etapa decisivă din Camera Deputaților.

Va fi interesant de văzut forma finală și, mai ales, modul în care mecanismul va fi pus în practică. Pentru că aici începe adevărata muncă.

Eu văd CEI ca pe o investiție în următoarea generație

În ultimii ani am vorbit foarte mult despre educație financiară. O predau. Scriu despre ea. Discut despre economisire, investiții, independență financiară și libertate financiară. Dar educația financiară devine cu adevărat valoroasă atunci când produce comportament. Iar comportamentul financiar pe care mi-aș dori să-l văd mai des este unul simplu:

venit → economisire → investiție → acumulare de capital → venit suplimentar la maturitate.

CEI poate introduce o verigă importantă în acest lanț. Tocmai de aceea privesc acest proiect cu încredere.

• Ca economist, văd oportunitatea pentru piața de capital.
• Ca om care a lucrat în banking și business, văd oportunitatea pentru capitalul românesc.
• Ca profesor, văd oportunitatea de a transforma educația financiară în comportament.
• Ca investitor, văd un instrument care, dacă va fi construit și implementat corect, poate încuraja investiția sănătoasă, consecventă și pe termen lung.

Conturile de Economii și Investiții pot fi începutul unei schimbări importante: România să treacă de la cultura banilor puși deoparte la cultura capitalului construit.

Iar pentru mine, aceasta este una dintre cele mai interesante direcții pe care le putem construi pentru următoarele generații.

Pentru că pensia viitorului nu ar trebui să însemne doar cât primești de la stat. Ar trebui să însemne și cât capital ai reușit să construiești pentru tine.